Chimia psihedelicelor este strans legata de cea a depresiei si a antidepresivelor. Toate psihedelicele clasice sunt agonisti ai receptorului 5HT2A. Cele mai multe dintre ele au si alte efecte asupra creierului, ceea ce contribuie la efectele unice ale fiecarui drog, insa toate au in comun agonistul 5HT2A.

Receptorii 5HT2A sunt receptori excitatori raspanditi in intregul creier, insa cei mai multi se gasesc in celulele piramidale cheie ale cortexului cerebral. In mod normal acestia sunt activati de serotonina (5HT), care este considerat neurotransmitatorul principal in cazurile de depresie. Relatia dintre 5HT si starea de bine  este foarte complexa, iar depresia nu este doar un simptom al unui nivel scazut de serotonina, insa exista dovezi care arata legatura dintre acestea.

Totusi, nu toti agonistii 5HT2A au proprietati halucinogene. Lisuride, un medicament utilizat in tratarea bolii Parkinson, este foarte apropiat de LSD, si aste un agonist 5HT2A foarte puternic, insa nu are deloc efecte psihedelice. article-2537137-1A8BB00900000578-968_634x471

Recent s-a demonstrat ca LSD si Lisuride au diferite  efecte moleculare asupra celulelor corticale, chiar  daca acestea actioneaza pe acelasi receptor – cu alte  cuvinte, 5HT2A este mai mult decat un simplu  declansator “on/off”

Cum ar putea psihedelicele sa trateze boli mintale?  La prima vedere, efectele acute ale acestor substante:  halucinatii. procese mentale si emotionale alterate –  suna mai degraba ca simptomele bolilor in sine, si, pe  buna dreptate, psihedelicele au fost numite si  psihomimetice – mimeaza psihoze.

 

 

Exista doua scoli predominante: cea psihologica si cea neurobiologica.

Abordarea psihologica a dominat primul val de psihiatrie psihedelica in anii 50 si 60. Psihiatria, in special in America, era dominata de teoriile Freudiene ale inconstientului. In acel moment, boala mentala era un produs al conflictelor intre dorintele inconstiente si mintea constienta. Simptomele experimentate de un anumit pacient au fost dureroase, insa totodata au oferit indicii legate de natura problemelor lor din inconstient.

Era tentant sa vezi actiunea de slabire a filtrelor care mentineau inconstientul in inconstient- permitand elementelor reprimate sa intre in constientizare. Conform spuselor lui Freud, acest lucru mai este posibil doar in timpul viselor. De aceea Freud a denumit interpretarea viselor “The royal road to the unconscious”. tumblr_o5ipuwgpqh1u1i4d4o1_500

Psihedelicele au oferit analistilor perspectiva imbietoare a confruntarii cu incostientul fata in fata, in stare de veghe, in loc sa se bazeze pe amintirea viselor pacientilor.

Pentru Freudienii entuziasti, aceasta promitea o revolutionare a terapiei, in acelasi fel in care razele X au revolutionarizat chirurgia. Natura “de visare” a multor aspecte ale experientei psihedelice parea sa confirme acest lucru.

Nu toti terapeutii ce lucrau cu psihedelice erau Freudieni ortodocsi. Au existat multe alte teorii, multe dintre ele inspirate din experientele teoreticienilor cu aceste substante.

Stanislav Grof, Timothy Leary si altii, au privit starea de constiinta modificata cauzata de psihedelice ca pe o cheie pentru devenirea spirituala, filosofica sau chiar mistica, fie ca aestia erau “bolnavi” sau “sanatosi”- si intr-adevar, acestia afirmau adesea ca o boala mentala este in sine o potentiala sursa pentru cresterea spirituala.

shulgin

Chimistul Alexander Shulgin

 

Psihiatria s-a schimbat mult din anii 60 pana in prezent. Psihoterapia este momentan dominata de Teoriile Cognitiv Comportamentale (CBT), iar ideile Freudiene s-au “demodat”. Ramane de vazut ce ar face Teoria Cognitiv Comportamentala din LSD, insa, ideea de baza ramane aceeasi: utilizarea intr-un mod controlat a substantelor psihedelice ar putea ajuta pacientii sa depaseasca barierele psihologice care se ridica in calea vindecarii.

 

Un alt punct de vedere este acela ca psihedelicele pot avea efecte biologice directe, ceea ce se poate observa printr-o imbunatatire a starii de spirit. Utilizarea LSD in mod repetat, de exemplu, induce rapid diminuarea receptorilor 5HT2A. Probabil, aceasta este modalitatea creierului de a compensa pentru o activare indelungata a acestor receptori, Aceasta este probabil motivul pentru care se creeaza rapid toleranta (si dispare riscul de dependenta) la efectele psihedelicelor, fapt fiind bine-cunoscut si mult regretat de catre cconsumatori.

 

Wollenweider si Kometeris noteaza ca acest lucru este interestant, deoarece blockerii 5HT2A sunt utilizati ca si antidepresive – substantele nefazadona si mirtazapina sunt cele mai ccunoscute astazi, insa majoritatea antidepresivelor tricicloce sunt de asemenea antagonisti 5HT2A. Antipsihotice aticpice, care sunt deasemenea utilizate in tratarea depresiei, sunt antagoniste 5HT2A potente.

 

Deci, in mod indirect, suprimarea 5HT2A ar putea fi unul dintre mecanismele biologice prin care psihedelicele imbunatatesc starea de spirit. Totusi aceasta nu explica efectele terapeutice ale acestor substante. Reducerea nivelului 5HT2A in urma utilizarii de psihedelice este probabil temporara, deci, daca tot ce trebuie sa facem este sa modificam nivelul 5HT2A, cu siguranta cel mai usor ar fi de utilizat un antagonist.

 

Extras, tradus si editat de Manolescu Francisc