Crioterapia este o metodă terapeutică ce utilizează frigul pentru a atenua inflamaţiile şi a lupta împotriva durerii. Tratamentul prin frig este o metodă terapeutică folosită încă din timpuri străvechi. Cu 400 de ani i.e.n. Hipocrate se folosea de zăpadă ori de gheaţă pentru a ameliora durerile. În Evul Mediu, îngheţarea era folosită pentru anestezie preoperatorie.cryotherapy În zilele noastre, când vine vorba despre gheaţă, imediat ne ducem cu gândul la sporturi de iarnă sau la punga cu gheaţă folosită de antrenori pe terenul de sport, pentru a calma durerea după un şoc.
EFECTELE CRIOTERAPIEI
Pentru a fi eficace, crioterapia trebuie să genereze un şoc termic la nivelul pielii, respectiv o scădere semnificativă a temperaturii într-un interval minim de timp. Şocul termic reprezintă trecerea temperaturii cutanate de 34°C (temperatura normală din punct de vedere fiziologic), la sub 15°C (temperatura corpului nu trebuie să scadă sub 5°C altfel, apare riscul producerii unor leziuni la nivelul celulelor). Aplicarea unor temperaturi scăzute pe piele are numeroase efecte benefice; de exemplu, în cazul durerilor musculare, articulare sau post-traumatice.
EFECT DE ANALGEZIC
Frigul diminuează senzaţia de durere. Efectul maxim se obţine imediat după aplicare, în primele 10-15 secunde, şi durează, în funcţie de caz, între 30 de minute şi 3 ore (media fiind de o oră). cryotherapy-cover1Acest efect analgezic se aplică pentru că frigul determină ridicarea pragului durerii (stimulii dureroşi ar trebui să fie mai puternici pentru a declanşa un mesaj dureros la nivelul receptorilor), precum şi încetinirea transmiterii mesajului dureros (mesajul dureros este transmis mai lent la sistemul nervos central, rezultând astfel o percepţie redusă a durerii de către individ).
ACŢIUNE ANTI-INFLAMATOARE
Inflamaţiile se manifestă prin producerea unor substanţe algogene (substanţe care întreţin inflamaţia şi fac să apară senzaţia de durere) de către celulele rănite, prin vasodilataţia care facilitează permeabilitatea pereţilor vaselor sanguine. Astfel, plasma pătrunde în mediul extravascular, generând apariţia edemelor. Importanţa inflamaţiilor, a permeabilităţii capilarelor şi răspunsul celular se află în directă legătură cu temperatura ţesuturilor.
Frigul va avea o anumită acţiune asupra diferitelor componente ale reacţiei inflamatorii. Astfel, intervenţia rapidă şi aplicarea de temperaturi scăzute determină scăderea producţiei de substanţe apologene şi previne vasodilataţia (efect vasomotor), care limitează infiltrarea lichidelor în ţesut, împiedicând formarea edemelor. Datorită crioterapiei, fenomenele inflamatorii se diminuează în intensitate.
ACŢIUNE MIORELAXANTĂ
Contactul pielii cu substanţe foarte reci determină o scădere a tonusului muscular. În plan secundar, se observă o relaxare a muşchilor, foarte importantă, mai ales în cazul contracţiilor. Frigul este la fel de benefic şi în cazul hemoragiilor generate de un şoc traumatic, deoarece are o acţiune hemostatică.
CUM IA NAŞTERE SENZAŢIA DE FRIG?
Prin stimularea receptorului TR PM 8, denumit şi receptorul mentolului. Acest receptor este principalul element al senzaţiei de frig. El este sensibil şi la variaţiile termice şi este stimulat de frig la temperaturi mai mici de 25°C, dar şi de alte substanţe, cum ar fi eucaliptolul. Aplicat pe piele, mentolul dă senzaţia de frig, sursă pentru efectul analgezic şi de anestezic local.
INDICAŢIILE CRIOTERAPIEI
Crioterapia este un tratament adecvat mai ales în patologiile musculare, musculo-tendino-ligamentare şi articulare. Aplicarea cutanată a frigului este benefică în tratarea:
• elongaţiilor survenite în urma solicitării excesive până la limita întiderii muşchiului;
• fibrelor musculare rupte, adică a fasciculului mus-cular, ca urmare a unei contracţii violente şi rapide a muşchiului (cauză intrinsecă), sau a unei agresiuni externe asupra muşchiului contractat (cauză extrinsecă);
• tendinitelor (inflamarea dureroasă a unui tendon);
• contuziilor (zdrobirea ţesutului muscular în urma unui şoc direct);
• hematoamelor (aglomerare sanguină intramusculară în urma zdrobirii sau ruperii ţesutului);
• entorselor (traumatisme însoţite de alungirea ligamentelor);
• artrozelor (în perioada de inflamare acută) care sunt boli cronice cu evoluţie lentă, caracterizate de uzura cartilajelor articulare, ce se agravează la mişcare şi se ameliorează în stare de repaus;
• artritelor (în perioada de inflamare acută), maladii cronice caracterizate de inflamarea articulaţiilor, de cele mai multe ori având legătură cu o patologie inflamatorie sau infecţioasă, alternând perioadele de agravare cu cele de ameliorare. De obicei, durerea survine noaptea şi este mai mult sau mai puţin continuă;
• senzaţia de picioare grele, consecinţă a unei proaste circulaţii la nivelul venelor, ce provoacă stază sanguină.
Crioterapia are eficacitate maximă dacă este aplicată în primele 72 de ore post-traumatice. Crioterapia este eficace pe tot parcursul fazei acute, cu tendinţă de diminuare în faza cronică.