In ultima decada, dupa mai bine de 30 de ani de stagnare, cercetarile cu privire la substantele psihedelice au accelerat. Substante ca psilocibina, ketamina, mescalina, MDMA si LSD sunt tot mai des utilizate in studiile pilot in institutele de cercetare de renume de pe mapamond.  S-a demonstrat prin nenumarate rezultate ca terapiile psihedelice sub indrumare sunt sigure si extrem de eficiente in lupta cu maladiile, anxietatea, sindromul post traumatic, depresiile si numeroase forme de dependente. Toate aceste informatii nu sunt surprinzatoare celor familiarizati cu perioada de dupa 1943 cand LSD a fost descoperit si pana in anii ’70 cand aceste substante au fost interzise. Aceasta perioada ar putea fi concluzionata printr-un citat extras dintr-un jurnal de studii clinice care  spune : “ Rezultate spectaculoase si aproape de necrezut au fost obtinute dupa administrarea unei singure doze”.

 

Insa aceste substante ajunsesera libere publicului larg producand panica pe strazi, anii 60 fiind caracterizati prin abuzul de psihedelice mai ales in Statele Unite si in special de catre tinerii care le utilizau fara sens si fara cunostinte temeinice. S-a creeat astfel un val de opozitie globala fata de aceste substante care au fost in cele din urma interzise. Cercetatorii si “medicamentele viitorului” au ajuns sa fie stigmatizati pentru mai bine de o generatie.

 

In mod ironic, nivelul de criminalitate in perioada urmatoare a inceput sa ia proportii iar lupta anti-drog nu a putut face mare lucru pentru a stopa acest fenomen. In randurile cercetatorilor si terapeutilor a aparut zvonul cum ca toata aceasta sceneta a fost regizata iar razboiul anti-drog nu ar fi decat un joc psihologic prin care criminalitatea ar fi incurajata in mod deliberat pentru ca un mic grup sa beneficieze de resursele obtinute de pe urma acestei “lupte”.

 

Cert este ca, in urmatoarele decade, grupuri de terapeuti care activau in afara legii, au continuat sa foloseasca psihedelicele in terapiile lor. Cercetatorii au descoperit 3,4-methylenedioxy-N-methylamphetamine – adica MDMA, o substanta sintetica ce s-a dovedit extrem de utila in tratarea afectiunii de care sufereau majoritatea veteranilor de razboi din Statele Unite – sindromul post traumatic. Nu producea efecte adverse iar rezultatele erau imediate. Insa si acest medicament a fost interzis in scurt timp stopand astfel procesul de vindecare a milioane de oameni aflati in suferinta.

 

In prezent, portile catre libertatea clinica a psihedelicelor se deschid pe zi ce trece iar MDMA este chiar in ultima etapa de studii inainte de a putea fi prescris ca medicament iar afectiunile ar putea fi vindecate in foarte scurt timp. Insa acest proces va mai dura cativa ani probabil, iar costurile implicate in sustinerea sa sunt de ordinul zecilor de milioane de dolari. In tot acest timp, pe Glob, veteranii de razboi cat si victimele stresului cronic si depresiei, contribuie la sinistra statistica de 22 de cazuri de sinucidere pe zi iar guvernele cheltuiesc alte milioane pentru ajutoarele sociale.