Care este relatia dintre psihedelice si practica meditatiei?  Din punct de vedere experiential, se pare ca cele doua acopera acelasi teren, doua vehicule care duc catre aceeasi destinatie. In acelasi timp isi sunt complementare si se pot sustine una pe cealalta in contextul experientei de tip psiho-spiritual.

Aceasta stare de constiinta implica transcendenta spatiului si timpului, sentimentul de uniune cu Universalul, dizolvarea ego-ului si a dualitatii (de tip bine/rau, eu/celalalt, interior/exterior, sacru/profan). Astfel de experiente pot surveni spontan sau ca urmare a practicarii unor discipline precum meditatia non-duala, contemplativa, imaginativa, diferite tehnici de respiratie, etc.,  si au fost descrise in detaliu de majoritatea misticilor sau a meditatorilor cu experienta.

In cartea sa, “The Doors of Perception”, Aldous Huxley vorbeste despre o astfel de experienta in urma ingerarii de mescalina, produsul psihoactiv al cactusului Peyote. De indata ce a publicat lucrarea, adeptii diferitelor scolilor spirituale au lansat o dezbatere pe tema autenticitatii acestui tip de experienta mistica. Iluminarea poate veni ca un dar sau poate fi rezultatul anilor intregi de disciplina, iar pentru unii, ideea ca Iluminarea poate surveni prin ingerarea unui compus psihoactiv poate induce in eroare cautatorul spiritual.

Cazul lui Alan Watts este un excelent exemplu de experienta mistica indusa de substante. Un pasionat student al psihologiei si al istoriei religiilor, Watts a devenit fascinat de Buddhismul Zen, dedicandu-si mare parte din viata studiului si practicii, sustinand conferinte si incercand sa faca cunoscuta si accesibila intelepciunea spiritualitatii orientale, civilizatiei moderne. El experimentase deja stari de tip mistic cu mult inainte de a incerca experienta psihedelica, acest fapt oferindu-i un avantaj in traseul pe care avea sa-l urmeze.

Meditation-steine

        Watts a descris prima sa experienta cu psihedelice ca fiind “interesanta si estetica” insa nu a putut-o numi si spirituala. Stand de vorba cu un psihiatru experimentat, a inteles ca pentru a ajunge la nivelurile profunde ale starilor psihedelice descrise de Huxley si altii, este nevoie de oarecare dibacie, indemanare. Luand in considerare aceasta sugestie, a optat pentru o a doua experienta psihedelica, pe care, de data aceasta a descris-o : “…am avut, fara doar si poate, o experienta de proportii cosmice, am simtit ca sunt intreg, m-am simtit in uniune cu Universul cel etern. Mai mult decat atat, energia care da viata, aceasta forta din spatele lumii intregi este plina de iubire si extaz. M-am simtit foarte jenat de acest fapt, pentru ca am crezut ca nu poti gasi spiritualitatea intr-o sticluta. Totusi nu pot nega ceea ce tocmai s-a petrecut cu mine.”

         Experienta psiho-spirituala de tip mistic nu este singurul tip de traire in prezenta psihedelicelor, insa predomina in cea mai mare parte dintre cazuri. In anul 2008, un articol publicat in Jurnalul de Psihofarmacologie descrie cum 60% dintre participantii la un studiu cu psilocibina au trait o “experienta mistica completa”. Insa pentru a ajunge la astfel de stari, ambianta si contextul joaca un rol extrem de important. Subiectii se aflau intr-o clinica, intr-un spatiu special prevazut, dotat cu echipament de observare si terapeuti cu pregatire in domeniu.

Un alt articol publicat de Maestrul Zen Vanja Palmers, descrie: “…este evident faptul ca practica meditatiei, dobandirea acestul nou simt de pace a trupului si a mintii chiar si in locuri agitate, poate fi de mare folos in cursul unei experiente psihedelice.” Concentrarea atentiei pe respiratie este o ancora puternica in prezent, iar in timpul unei sesiuni psihedelice, aceasta poate face diferenta in momentul in care barierele realitatii cunoscute incep sa se dizolve. Aceasta unealta valoroasa poate ajuta la intelegerea propriilor simbolistici si la integrarea valoroaselor informatii obtinute in timpul starii de constiinta modificata.

Untitled

          Utilitatea acestori tipuri de antrenament mental este descrisa si in literatura academica. In anul 1982, in Jurnalul de Psihologie Umanista, psihiatrul Roger Walsh sustine un interviu pe tema experientelor psihedelice, cu cinci persoane, profesori si psihologi recunoscuti in aria lor de activitate, in perfecta stare de functionare sociala, psihologica si cu ani intregi de experienta in practica meditatiei.

       Acestia au confirmat faptul ca psihedelicele, utilizate in contextul potrivit, pot facilita cresterea psihologica a individului, subliniind importanta utilizarii unei astfel de tehnici, a unei discipline de educare a corpului si mintii. O astfel de tehnica ofera viziunea necesara pentru a calatori constient in profunzimea fiintei reprezentand un pilon in procesul de intelegere si integrare a experientelor psihedelice.

       Asa cum practica meditatiei poate facilita explorarea psihedelica, si psihedelice pot ajuta in practicarea meditatiei. In urma analizarii cazurilor studiate, Walsh a remarcat ca subiectii au capatat “interes fata de domenii precum psihologia, istoria religiilor, spiritualitate, evolutia constiintei si practicile meditative,” alaturi de un nivel de intelegere sporit fata de aceste zone ale cunoasterii. Subiectii au declarat ca starile de prezenta si constientizare a propriei persoane s-au amplificat ca frecventa si intensitate in urma experientelor psihedelice, fapt ce demonstreaza ca starile mentale dobandite dupa aceste experiente sunt caracteristici naturale ale mintii, psihedelicele fiind doar un factor activator.

Andrew Weil, medic in cadrul Centrului de Medicina Integrativa din Arizona, a oferit exemplul personal pentru a sustine acest aspect. El povesteste despre o experienta in care, timp de doua luni a incercat fara succes sa reproduca o postura yoga. Progresele erau infime iar Andrew s-a decis sa renunte, acceptand faptul ca corpul sau in etate de 28 de ani, nu mai putea face fata.  Apoi, intr-o zi, a experimentat LSD alaturi de cativa prieteni. In timpul experientei, se simtea foarte relaxat si isi percepea corpul ca fiind foarte elastic, asa ca a incercat pozitia respectiva inca o data. Spre surprinderea sa, incercarea i-a reusit, fara nici un fel de probleme sau dureri fizice asa cum i se intamplase inainte.

In ziua urmatoare, a incercat din nou, insa fara succes. Insa stia ca trupul sau poate reproduce pozitia, iar asta l-a motivat sa continue antrenamentul, pana intr-o zi cand a reusit in mod natural acest lucru. Experienta cu LSD i-a permis sa isi cunoasca mai bine corpul insa nu l-a scutit de efortul si perseverenta necesare pentru a reusi.

Pentru multe persoane, la fel se intampla si in cazul meditatiei. Pentru a ajunge in anumite stari de constiinta modificata, este nevoie de multa practica, iar unui incepator, acest lucru i se poate parea dificil sau chiar imposibil, pe langa faptul ca ar fi nevoie de oarecare incredere ca aceste stari chiar exista. Insa o sesiune psihedelica in care cineva experimenteaza mediatia, concentrarea atentiei pe respiratie, in prezent, poate avea efecte similare experientei yoga pe LSD a doctorului Weil. Demonstreaza ca este posibil si ajuta la motivarea practicantului pentru munca de introspectie si autoanaliza, ce va trebui reluata ulterior sesiunii, fara ajutorul psihedelicelor.