Psilocibina, compusul psihoactiv continut de ciupercile magice, se dovedeste promitatoare in tratarea unor probleme psihice. Mattew Johnson, omul care a derulat un experiment de demonstrare a conceptului folosirii psilocibinei intr-ajutorul dependentilor de tutun, asteapta linistit in una din camerele pentru terapie din Universitatea Johns Hopkins in Baltimore, Maryland.

Gordon McGlothlin are 65 de ani si, pana recent, fuma 20 de tigari pe zi, un obicei pe care l-a capatat cand avea doar 15 ani.El a incercat sa se lase folosind metoda cu inlocuitor de nicotina, consiliere psihologica si abstinenta fortata. Apoi prietenul sau i-a spus despre o reclama pe care a vazut-o, pentru cei interesati sa participe intr-un studiu clinic de testare a unui nou tratament pentru dependentea de tutun. Asa se face ca, intr-o dimineata de decembrie, McGlothlin a intrat in centrul de cercetare al Universitatii Johns Hopkins din Baltimore, Maryland, unde a luat o mica capsula albastra si a stat intr-o camera ascultand muzica clasica. Ideea era ca dupa seara in care va pleca din centrul de cercetare, el nu va mai fuma vreo tigara vreodata. Asta se intampla acum doi ani si McGlothlin spune ca este inca nefumator.faq_1

McGlothlin a facut parte dintr-un experiment ce isi propunea sa demonstreze utilitatea psilocibinei in tratamentul dependentei severe de tutun. Psilocibina este ceea ce face ciupercile magice psihedelice, in ciuda reputatiei lor ca droguri recreationale pentru hipioti se dovedeste promitatoare ca adjuvant terapeutic pentru o serie de boli psihice incluzand dependenta, depresia si anxietatea. “Cred ca psilocibina mi-a dat impulsul sa raman abstinent. Deschide o dimensiune cu totul noua catrea propria ta personalitate. ” spune McGlothlin.

In anii ´50, ´60 si inceputul anilor ´70 substantele psihedelice erau cercetate detaliat, efectele acidului lysergic dietilamid fiind studiate pe mai mult de 40.000 de participanti. Dar apoi LSD-ul a fost declarat ilegal iar cercetarile s-au oprit brusc. O analiza in retrospectiva a 6 studii din anii ´60 si ´70 care au implicat 536 de pacienti, publicat in 2012, a descoperit ca LSD-ul a ajutat oamenii sa depaseasca dependenta de alcool si ca era mult mai eficient decat orice tratament existent in acea perioada, spune David Nutt, profesor in neuropsihofarmacologie la Colegiul Imperial din Londra si sustinator al campaniilor pentru legi rationale care nu prohibita cercetarea in privinta drogurilor.

“Vorbim despre una sau doua doze care produc efecte pe viata.” Psilocibina si LSD-ul au tipare similare de actionare asupra  creierului, dar nu identice. “Psilocibina se leaga de aceeasi receptori primari din creier ca si LSD-ul, numiti serotonina 2A”, spune Mattew Johnson, care face parte din asociatia de profesori de psihiatrie si stiinte comportamentale la Johns Hopkins, unde s-a desfasurat studiul legat de dependenta de tutun. Dar, comparata cu LSD-ul, psilocibina prezinta mai mult interes pentru cercetatori din doua motive: durata sa de actiune este de 6 ore in comparatie cu cele 10-12 ore ale LSD-ului, ceea ce o face mult mai utilizabila in contextul clinic, si, spre deosebire de LSD, nu este la fel de mult asociata cu contra-cultura din anii ´60, explica Johnson. “Toate drogurile abuzate la scara larga au aplicatii clinice acceptate, mai putin psihedelicele. Este foarte imbucurator ca aceste substante ne pot conduce catre dezvoltarea unor noi tratamente”, spune el, adaugand ca “din ce in ce mai multi cercetatori intra in domeniu”.

Johnson isi aminteste cum ideea despre renuntarea la fumat i-a venit dupa ce a citit cateva studii psihedelice desfasurate in trecut si a observat ca efectele acestora pot fi aplicate unui numar mare de dependente, deoarece rapoartele experimentelor erau mereu asemanatoare. “Dependenta de fumat parea bun motiv de a incerca, mai ales ca fumatul este cauza celor mai multe morti care pot fi prevenite la nivel mondial si 70% din fumatorii din SUA vor sa se lase.”

 

 

Perioada Testarilor

 

Johnson si echipa lui au inrolat 15 pacienti in experiment. “Ne doream sa demonstram fezabilitatea interventiei,” spune Johnson. In medie pacientii au fumat 19 tigari pe zi timp de 31 de ani si incercasera sa se lase de 6 ori pana atunci. Toti au trecut prin 15 saptamani de tratament structurat pentru dependenta de tutun, care a inclus sesiuni regulate de terapie cognitiv-comportamentala (en: CBT) si administrarea psilocibinei in saptamana 5 si saptamana 7, si optional in saptamana 13. Era in timpul primei sesiuni de genul acesta cand McGlothlin a primit o capsula albastra continand psilocibina pura, careia ii trebuie 20 de minute sa isi faca efectul, si i s-a spus ca aceasta ar trebui sa fie ultima sa zi in care va fuma. Dupa primirea tratamentului, el si ceilalti participanti si-au petrecut intreaga zi in clinica, ascultand muzica si fiind incurajati de medicii prezenti sa aiba o experienta introspectiva. Dupa 6 luni, 80% din pacienti nu mai fumau.
psilocybe-semilanceata

“Rezultatele nu sunt decisive, dar noi credem cu tarie ca  psilocibina a avut un rol important, deoarece procentul celor care  s-au lasat este mult mai mare decat in cazul celor mai bune  tratamente psihologice sau farmacologice pentru dependenta de  tutun de pana acum, care au in general o rata de succes de 35%”,  spune Johnson. Pe baza succesului primului experiment, el si  colegii lui cercetatori de la Johns Hopkins s-au imbarcat acum in  faza a doua a studiului randomizat controlat cu 80 de participanti,  care a inceput in octombrie 2014.

 

Robert West, psiholog la Colegiul Universitar din Londra, specializat in dependenta de tutun, spune ca studiul a fost bine gandit si pus in aplicare si ca exista un rationamnt plauzibil. “Chiar daca doar o mica parte din fumatori ar fi interesati sa foloseasca o substanta psihedelica pentru a se lasa de fumat, aceste prime rezultate merita a fi continuate cu un studiu comparativ,” spune el. El adauga ca modul de actiune este interesant prin faptul ca implica promovarea unei noi abordari a vietii, lucru care ar putea duce la schimbari si in alte comportamente distructive.

 

Rezultatele nu sunt decisive, dar noi credem cu tarie ca psilocibina a avut un rol important

 

Dovezile sustin ca abordarea aceasta ar putea fi folosita intr-o abordare mult mai generala a dependentelor. Un studiu recent al substantei psihedelice ibogaina a descoperit ca aceasta poate fi utilizata in tratarea dependentei de alcool, cannabis, cocaina si crack. Cu toate acestea Johnson spune ca ibogaina poate avea efecte adverse asupra sistemului cardiovascular si, in comparatie cu aceasta, psilocibina este “foarte sigura la nivel psihologic”.

 

Psihedelicele se pare ca lucreaza in alt mod fata de alte tratamente pentru dependenta, cum ar fi tratamentul cu inlocuitor de nicotina, care stimuleaza aceeasi receptori din creier de care pacientii incearca sa se dezobisnuiasca. Aceasta diferenta poate fi motivul principal pentru care tratamentul dependentei este doar una din potentialele utilizari ale psilocibinei. Recent, cercetatorii au inceput sa descopere efectele acesteia asupra functiilor creierului – cu niste rezultate uimitoare. Psilocibina scade activitatea in partile creierului care sunt hiperactive in timpul depresiei, dependentei si obiceiurilor bine inradacinate.

 

Dezactivarea poftelor puternice

Receptorii serotonina 2A, principala tinta a psilocibinei si a altor psihedelice, sunt localizati in stratul exterior al creierului, in cortex. Folosind imagistica cu rezonanta magnetica nucleara (fRMN), echipa lui Nutts a descoperit ca stimularea acestor receptori de catre psihedelice scade mai degraba decat sa creasca activitatea din anumite regiuni ale creierului, in particular cele din ceea ce este cunoscut ca reteaua modului implicit de functionare (en: DMN)(4). Se crede ca DMN este implicata in introspectie, notiunea noastra de ‘sine’  si tiparele noastre inradacinate de gandire si comportament. “In timpul conditiilor precum depresia sau dependenta DMN devine hiperactiva prin ganduri negative sau obsesii,” explica Nutt. Cand DMN se opreste din hiperactivitate “le permite oamenilor sa se elibereze” de aceste tipare neurale distructive, spune el.

 

Psihedelicele fac creierul mult mai flexibil, aceasta neuroplasticitate fiind un potential sustinator al eficacitatii lor, spune Franz Vollenweider, director la Unitatea de Cercetare in Neuropsihofarmacologie si Imagistica a Creierului a Spitatluilui Universitar de Psihiatrie din Zurich, Elvetia. Dar el subliniaza faptul ca astfel de substante vor functiona probabil doar in conjunctie cu terapie psihologica.

 

Echipa lui a descoperit ca creierul este mai putin sensibil la informatii negative sub influenta psihedelicelor(5). “In cazul voluntarilor sanatosi am descoperit ca psilocibina reduce procesarea stimulilor emotionali negativi. De aceea credem ca poate fi folosita in cazul depresiei.”, sune Vollenweider. O parte din acest efect se poate datora micsorarii reactivitatii amigdalei dupa administrarea psilocibinei, spune acesta. Amigdala se afla in centrul creierului si este responsabila de emotii precum frica si anxietatea. “Psilocibina stimuleaza un receptor specific de serotonina care la randul lui declanseaza o cascada de efecte in lant.”

 

McGlothlin spune ca datorita tratamentului cu psilocibina s-a simtit eliberat de influenta pe care tutunul o avea asupra lui. “A devenit neimportant, la modul  “cui ii pasa? ” El a adaugat ca experienta ia influentat mult mai mult decat dependenta de tutun. “Psilocibina mi-a schimbat viata. Nu este ca si cum imi era frica de moarte, dar in timpul experientei, ajungi la concluzia ca viata e trecatoare si moartea e o continuare a acestui proces, dar ca gandurile tale persista”, isi aminteste el. “Am avut un prieten care a murit de cancer si ma gandesc ca psilocibina l-ar fi ajutat, iti da o imensa pace interioara, pune viata si moartea in locul potrivit, iti da speranta.” Intr-adevar, Johnson este unul din putinii cercetatori care foloseste psilocibina in acest scop.

 

Amigdala este centrul emotional al creierului. Psilocibina reduce reactivitatea amigdalei la stimuli negativi si a fost descoperit ca produce o crestere a starii de spirit pozitive. Tiparele neurale se disloca si conectivitatea dintre diferite parti ale creierului devine mult mai diversa si dinamica. Cognitia este mai putin ingradita si perceptia este profund alterata.1067612_Psilocybin fig 1

 

DMN-ul este compus din mai multi centrii cerebrali, incluzand cortexul posterior cingulat si cortexul prefrontal medial . Reteaua este activa in timpl introspectiei, reflectiei asupra sinelui si tiparelor de comportament inradacinate. In creierele pacientilor carora li s-a adininstrat un placebo, zona centrilor care apartin DMN, cortexul medial prefrontal si cortexul posterior  cingular, sunt conectate. Dupa administrarea psilocibinei, zona cuiburilor DMN-ului devin mai putin conectate: cortexul posterior cingular nu este la fel de cuplat la cortexul medial prefrontal. O incetinire a activitatii DMN permite o activitate a creieruui mai putin constransa.

 

 

Abordand anxietatea

Johnson spune ca munca la Johns Hopkins in directia folosirii psilocibinei pentru pacienti care sufera de anxietate si depresie este chiar mai avansata ca cea ca cea pentru dependenta. Echipa lui analizeaza acum rezultatele fazei secunde a unui studiu cu psilocibina pe 44 de pacienti cu depresie si anxietate in fata fricii de moarte. Pacientii se aflta in stadiu avansat de cancer. Johnson spune ca aceste experiente “mistice” ca cea a domnului McGlothlin, par ca duc la rezultate clinice mai bune. Rezultatele nu au fost inca publicate, dar el spune ca “rezultatele sunt foarte favorabile”.

 

De fapt, in 2011, cand au fost publicate rezultatele primului studiu in care s-a folosit psilocibina pentru mai mult de 35 de ani, era un studiu pilot care cerceta efectele psilocibinei pentru tratarea adultilor in stadiu avansat de cancer, care sufereau de depresie si anxietate in fata mortii (6). Studiul a fost desfasurat de un grup de cercetare  de la Universitatea New York(NYU). Condus de Charles Grob, profesor in psihiatrie si pediatrie la Universitatea din California, Los Angeles, grupul a descoperit ca dupa 6 luni dupa ce cei 12 pacienti inclusi in experimentul pilot au fost tratati cu psilocibina, acestia au raportat o crestere clinica semnificativa a starii de spirit masurata pe Scara Depresiei Beck. Cu toate ca studiul a examinat in primul rand anxietatea, Grob sune ca “exista un caz de comorbiditate, alternare intre anxietate si depresie”. Grupul desfasoara acum un experiment pe scara larga, dar ambitiile lor nu se opresc acolo.

Roland-R-Griffiths

“Daca rezultatele studiilor de la Johns Hopkins si NYU sunt pozitive, vom  aplica la Institutul National pentru Sanatate, pentru o finantare in vederea  demararii unui studiu complex desfasurat in mai multe locatii, spre a  cerceta efectul psilocibinei asupra anxietatii si depresiei la pacientii cu  cancer avansat,” spune Grob. Si, din nou, dupa spusele lui Grob, la baza  acestor directii ale investigatiilor se afla cercetari de acum zeci de ani, in  cazul acesta, identificandu-se raspunsuri pozitive la tratamentul cu  halucinogene pentru pacientili cu cancer terminal ce sufera de anxietate,  depresie si demoralizare.

 

Cu toate acestea, inca nu s-a desfasurat niciun studiu pe pacientii cu depresie care nu sufera de cancer . Dar lucrul acesta s-ar putea schimba – atat Vallenmeider cat si Nutt au primit aprobari pentru faza II  a studiilor, care ar putea fi demarate curand .

 

Incertitudinea datei demararii, spune Nutt, se datoreaza faptului ca el si echipa lui inca asteapta unda verde din partea institutiei de reglementare a medicamentelor din Marea Britanie, Agentia de Reglementare a Produselor Medicamentoase destinate Sanatatii (MHRA), cu sediul in Londra. Si a durat aproape doi ani sa ajungem in acest stadiu.

70352702

Motivul pentru care studiului i-a luat asa mult sa fie demarat este ca ciupercile halucinogene au fost declarate ilegale in 2005, si psilocibina au fost clasificata ca un drog de mare risc (tabelul I), ceea ce inseamna ca are un mare potential pentru abuz si nici o utilizare medicala acceptata. Din spusele lui Nutt, aceste represiuni au fost declansate de momentul in care oamenii si-au dat seama cum sa usuce ciupercile la temperaturi joase (liofilizare) si in acelasi timp sa le pastreze proprietatile psihedelice; inainte trebuiau mancate proaspete pentru a avea efect. “Magazinele din Canden au inceput sa le vanda si Daily Mail a derulat o campanie pentru a le inchide. Dupa asta, ciupercile au fost interzise. Fara doar si poate, a fost o demonstratie de putere motivata politic,” spune el.

 

Obtinerea aprobarilor

 

Desfasurarea cercetarilor clinice folosind droguri incadrate in Tabelul I este dificila in Marea Britanie si SUA. Atat echipele de la Hopkins cat si de la NYU s-au chinuit sa-si inceapa cercetarile din cauza obstacolelor legislative. Grob spune ca a durat cativa ani pentru a obtine o licenta pentru studiul asupra anxietatii, si ca psilocibina trebuie tinuta “in siguranta, ferecata intr-un dulap dintr-o camera incuiata, care se aflla intr-o alta camera incuiata.” Johnson adauga ca a durat aproape un an sa primeasca aprobabrea pentru primul sau studiu cu psilocibina; chiar si asa, spune el, mentinerea aprobarii este un proces dificil. “Din cauza statutului sau ce presupune lipsa oricarei intrebuintari medicale,  este foarte greu sa obtii o licenta pentru utlizarea psilocibinei in studii clinice, dar fara studii clinice nu vom demonstra niciodata o utilitate medicala.”

 

Cerintele riguroase ale reglementarilor fac de asemenea ca cercetarea drogurilor din tabelul I sa fie foarte costisitoare deoarece “toata lumea are nevoie de licenta: producatorul, spitalul, cercetatorii”, spune Nutt. “Este de zece ori mai costisitor sa folosesti aceste substante in comparatie cu altele care nu sunt incadrate in tabelul I.” In schimb, asta face asigurarea finantarilor pentru studii si mai grea, mai difícil ca de obicei. Pe deasupra companiile farmaceutice nu sunt deloc interesate de droguri din tabelul I si organizatiile guvernamentale ezita sa sustina cercetarea. Pentru a umple acest gol, Institutul de Cercetare Heffter a fost fondat in Santa Fe, New México in anul 1993 de o serie de cercetatori eminenti, incluzandu-l pe Grob. Institutul este specializat in finantarea cercetarilor cu halucinogene. Similar, Fundatia Beckley din Oxford finanteaza “cercetari pentru constiinta si legi ale drogurilor” si ambele organizatii au contribuit la un numar de studii ale psilocibinei, inclusiv experimental cu dependenta de tutun de la John Hopkins.

 

Cu toate acestea, Jonson spune ca Administratia Statelor Unite a Substantelor si Alimentelor din SilverSpring, Maryland, a sprijinit munca de la Johns Hopkins. In SUA, FDA-ul aproba medicamentele date spre utilizare, si Administratia Executiva a Substantelor(DEA), din Springfield, Virgínia, impreuna cu alte organe, decid clasificarea si conditiile de utilizare a substantelor. “FDA-ul functioneaza intr-un mod foarte stiintific, a facut o treaba minunata sustinandu-ne activitatea – rezultatele sugereaza ca acest subiect merita investigat,” spune Johnson.

 

Dupa spusele purtatorului de cuvant DEA, daca psilocibina poate primi aprobare medicala de la FDA, DEA-ul este obligat sa reclasifice substanta intr-un tabel inferior. (Johnson crede ca rezultatele relevante criteriilor de clasificare ar trebui sa pozitioneze psilocibina in tabelul 3 sau 4). In orice caz, purtatorul de cuvant spune ca reclasificarea este un proces care depinde de mai multe agentii guvernamentale care poate dura cativa si, pana la o decizie finala, cercetatorii vor trebui sa suporte reglementarile tabelului 1 – chiar daca psilocibina a primit licenta din partea FDA-ului.

 

In Marea Britanie, regulile de clasificare sunt usor diferite. Fie MHRA-ul, fie Agentia Europeana pentru Medicamente de asemenea aflata in Londra, sunt responsabile pentru aprobarea substantelor pentru uz medical, in timp ce Ministerul de Interne decide clasificarea in tabel. Dar, spre deosebire de Statele Unite, aprobarea medicala nu garanteaza ca o substanta din tabelul 1 va fi reclasificata. Un purtator de cuvant al Ministerului de Interne spune ca daca exista dovezi ale aplicatiilor medicale, Ministerul de Interne trebuie sa ceara o consultatie a Consiliului Consultativ privind Abuzul de Substante, dar nu exista obligatia de a scoate substanta din tabelul 1.

 

Nutt, care a fost in trecut presedintele ACMD-ului fiind concediat in 2009 din cauza atitudinii sale fata de droguri, condamna clasificarea drogurilor din Marea Britanie, spunand ca clasificarea in tabelul I a multor substante este “cea mai mare cenzura a cercetarilor stiintelor vietii din istoria umanitatii”.

 

Heroina si cocaina sunt ambele droguri din tabelul 2, datorita utilizarilor lor in medicina, ceea ce inseamna ca spitalele si universitatile nu au nevoie de licenta pentru a le studia si procesul este mult mai simplu si ieftin, in ciuda plasarii in topul statisticilor ca si substante ce provoaca daune consumatorilor cat si societatii. Nutt spune ca, psilocibina “se afla cel mai jos pe scala daunelor fizice si sociale dintre toate drogurile care sunt folosite necorespunzator”.

 

Siguranta si acceptabilitate

 

Dar psilocibina nu este complet lipsita de efecte adverse. “Unii oameni intampina uneori cresteri ale presiunii sangvine, pulsului, dureri de cap iar altii raporteaza efecte subiective precum frica si anxietate, dar acestea sunt usor de gestionat intr-un mediu clinic” spune Jonson. Niciunul din aceste efecte adverse nu s-au dovedit “clinic semnificative” in timpul experimentului in contextul de dependenta. Dar Johnson admite ca temerile oamenilor pot duce la lucruri periculoase atunci cand psihedelicele sunt luate in scop recreational, cum ar fi panica in situatii riscante sau producerea de accidente. Cu toate acestea, el crede ca la nivel de populatie riscurile sunt foarte mici si gestionabile in clinica. Cercetarile facute in continuarea experimentelor au descoperit sugereaza ca nu apar efecte adverse dupa un an de la sesiunile cu psilocibina.healthland_shroom_0616

 

Din punct de vedere istoric, au existat ingrijorari in legatura cu faptul ca psihedelicele ar putea creste riscul de schizofrenie. Vollenweider explica ca tiparele de functionare ale creierului sub influenta psihedelicelor imita tparele intalnite in stadiile incepiente de schizofrenie, dar nu pe cele din stadiul cronic al bolii. In ciuda acestora, el nu crede ca psihedelicele pot cauza boala, desi ii pot declansa manifestarea.

 

Potrivit a doua sondaje din anii ´60 si ´70, doar 0.1 – 0.2 % din subiectii care au primit LSD intr-un context clinic, controlat, au experimentat reactii de natura psihotica pe termen indelungat, spune Vollenweider(7)(8). “Exista dovezi ca subiectii care au devenit schizofrenici abuzau de mai multe droguri si unle dintre rudele lor primare aveau schizofrenie.” In randul populatie, in jur de 1% dintre oameni au schizofrenie. „Trebuie sa selectam cu grija dintre pacientii care nu au antecedente (de schizofrenie) in familie.”

 

Vollenweider subliniaza ca nu au fost cazuri de psihoza prelungita sau manifestari de schizofrenie in studiile recente cu psilocibina, dupa ce 16 luni au trecut de la studiu.

 

Privind inainte, el spera ca cercetarile cu psilocibina sunt doar inceputul si ca vor conduce la descoperirea altor analogii mult mai eficiente, care ar avea o reputatie mai putin patata. “In cele din urma, ceea ce conteaza este sa fie utile” spune el.

 

Jonson este de asemenea de acord ca “psihedelicele nu sunt pentru toata lumea” dar spune ca multi oameni ar putea fi ajutati. “Nu este aplicabil doar in cazul fumatului – ar putea trata de asemenea dependenta de droguri, si tulburari care nu au legatura cu drogurile precum dependenta de jocurile de noroc si tulburarile  bulimice .” El spera ca in viitor ar putea fi infiintate clinici de specialitate, cu terapeuti calificati in administrarea tratamentelor. “Acestea nu vor fi oferite pacientilor pentru acasa.”

 

Dar o intrebare majora este daca societatea se va simti confortabil cu utilizarea psihedelicelor in medicina dupa zeci de ani in care acestea au fost respinse social “Este mult mai asemanatoare cu medicina traditionala decat cred oamenii,” spune Johnson. “Eventual medicamentele astea  vor deveni plictisitoare.”

 

 

Bibliografie:

 

 

[1]Johnson M, Garcia-Romeu A & Cosimano MP. Pilot study of the 5-HT2AR agonist psilocybin in the treatment of tobacco addiction. Journal of Psychopharmacology. 2014;28(11):983–992.

[2]Krebs TS & Johansen P-Ø. Lysergic acid diethylamide (LSD) for alcoholism: meta-analysis of randomized controlled trials. Journal of Psychopharmacology. 2012;26(7):994–1002.

[3]Schenberg EE et al. Treating drug dependence with the aid of ibogaine: A retrospective study.Journal of Psychpharmacology 2014;28:993–1000.

[4]Carhart-Harris RL, Erritzoe D & Williams T. Neural correlates of the psychedelic state as determined by fMRI studies with psilocybin. PNAS. 2012;109:2138–2143.

[5]Kraehenmann R, Preller KH & Scheidegger M. Psilocybin-induced decrease in amygdala reactivity correlates with enhanced positive mood in healthy volunteers. Biological Psychiatry 2014; doi: 10.1016/j.biopsych.2014.04.010.

[6]Grob C, Danforth AL & Chopra GS. Pilot study of psilocybin treatment for anxiety in patients with advanced-stage cancer. Archives of General Psychiatry 2011;68:71–78.

[7]Cohen S. Lysergic acid diethylamide: Side effects and complications. Journal of Nervous and Mental Disease 1960;130:30–40.

[8]Malleson N. Acute adverse reactions to LSD in clinical and experimental use in the United Kingdom. British Journal of Psychiatry 1971;118:229–230.

[9]Studerus E, Kometer M & Hasler F. Acute, subacute and long-term subjective effects of psilocybin in healthy humans: a pooled analysis of experimental studies. Journal of Psychopharmacology 2011;25:1434–1452.

Citation: The Pharmaceutical Journal, 1 November 2014, Vol 293, No 7834, online | DOI: 10.1211/PJ.2014.20066899

 

 

Extras, tradus si editat de Manolescu Francisc