Suntem datori fata de noi insine si fata de intraga umanitate sa ne continuam munca, indiferent de pozitia guvernelor si de ajutorul financiar primit.”

In prezent, traversam o perioada de renastere a studiilor psihedelice, substantele miraculoase ar putea fi utilizate la scara larga ca si diferite forme de tratament pentru un numar mare de afectiuni, iar echipele de cercetatori ale institutiilor de varf la nivel global sunt determinate sa scoata la iveala intregul potential terapeutic al acestora.

Psilocibina, alaturi de LSD, mescalina si DMT, face parte din grupul “psihedelicelor clasice”, substante aflate momentan sub regim de interdictie in Statele Unite inca din timpul administratiei Nixon in anul 1971. Faptul ca acestea sunt clasificate in categoria I – substante cu inalt potential de abuz, fara utilitate medicala si nivel scazut de siguranta sub supraveghere medicala-  a facut foarte dificila misiunea de a fi studiate in laboratoare de echipe specializate. Abia in ultima perioada, cateva institutii de specialitate au obtinul dreptul de a initia experimente incheiate cu concluzii extrem de interesante.

Vom reda un scurt interviu acordat de profesorul Peter Hendricks, care, alaturi de colegii sai din cadrul departamentului de Sanatate Publica al Universitatii din Alabama, a publicat un studiu foarte relevant in aria cecretarilor psihedelice. Studiul se refera la legatura dintre consumul de substante psihedelice si fenomenul de reducere a afectiunilor psihologice si a cazurilor de sinucidere in Statele Unite.

 

Intrebare:  Cum ati devenit interesati de ideea de a cerceta efectele psihedelicelor asupra indivizilor cu probleme mentale si, in general, asupra calitatii vietii ?

 

Peter Hendricks:  Specializarea mea este in psihologie clinica iar in ultimii ani am pus un accent sporit pe tratarea dependentelor. Pentru cei din acelasi camp de activitate ca si mine, exista o motivatie aparte in a gasi solutii pentru pentru afectiunile pacientilor. Incercam in fiecare zi sa imbunatatim calitatea interventiilor noastre.  Cat despre cercetarile in domeniul psihedelicelor, va voi povesti imediat cum a decurs totul.

M-am nascut in 1976, am trecut prin perioada campaniilor anti-drog, si bineinteles, ca cea mai mare parte a oamenilor, aveam toate motivele sa am incredere in informatiile oferite de institutiile publice si in deciziile luate de Guvernul Statelor Unite. Credeam ca halucinogenele sunt droguri periculoase si exista toate motivele pentru a fi catalogate in Categoria I a substantelor interzise prin lege. Apoi am citit articolul care avea sa constituie mai tarziu una din piesele de rezistenta a cecretarilor in domeniu psihedelicelor, articol apartinand profesorului Roland Grifiths de la Institutul John Hopkins. A fost un moment de rascruce in viata mea. Nu numai ca mi-a schimbat intregul sistem de intelegere despre acest fenomen, dar m-a si incurajat sa cercetez mai amanuntit aspectul acesta. In urmatorii doi ani, am ajuns la intelegerea ca intr-adevar, exista un fantastic potential de vindecare in aceste substante iar motivele rationale pentru statutul lor ilegal sunt foarte subrede.

Ca si psiholog, incerc sa fiu cat se poate de precaut fata de cei care intampina dificultati in a-mi intelege pozitia. Exista un profesor in New York, Jonathan Haidt, care a studiat fundamentele morale ale liberalilor si conservatorilor si are o teorie extrem de interesanta. El spune ca, in principiu, liberalii vor sa vada societatea schimbandu-se si avansand. In mod contrar, conservatorii isi doresc lucrurile asa cum sunt. Cele doua miscari actioneaza precum Yin si Yang, fiind complementare una celeilalte. Daca toti ar dori progresul, societatea s-ar transforma prea rapid iar scenariul ar determina o anarhie totala. Pe de alta parte, daca nu schimbam nimic, nu putem evolua. Asa ca schimbarea e buna. Insa pot intelege ca schimbarea intr-un timp prea scurt ar putea fi un concept infricosator.

Incepand cu anii ’60, schimbari dramatice au avut. De la Elvis, ale carui miscari din solduri erau considerate drept motiv de controversa, la incredibilele inovatii aduse de Jimi Hendrix sau hipiotii cu barbi care-si ardeau actele de identitate si traiau in afara sistemului, toate aceste schimbari au fost alimentate in parte si de psihedelice. Si privind dintr-o zona de compasiune, pot intelege ca aceste schimbari au fost infricosatoare sau chiar coplesitoare pentru unii oameni. De aceea pot intelege si motivul pentru care aceste substante au fost interzise. Cei mai multi credeau ca asa e cel mai bine pentru tara lor.

I:  Totusi, acum, oamenii sunt mult mai deschisi fata de acest tip de cercetari. Din ce in ce mai multi realizeaza ca  prohibitia nu este o solutie, iar aceste substante vor fi folosite oricum. Oare sa fie vorba despre o transformare la nivel cultural datorata faptului ca, odata cu trecerea timpului, oamenii au devenit mai confortabili cu realitatea ?

PH:  Cred ca stiinta si campaniile media joaca un rol foarte important. As fi fost cu siguranta printre cei care ar fi crezut ca halucinogenele trebuie sa ramana interzise. Ca sunt periculoase si ca nu au vreo utilitate terapeutica.  Si as fi continuat asa daca nu as fi citit studiul profesorului Grifiths din 2006, si multe altele ce au urmat. Toate datele arata ca aceste substante sunt niste medicamente exceptionale si pot aduce transformari semnificative in vietile oamenilor. De ce sa nu le dam ocazia sa ne ajute sa facem tot ceea ce facem, insa mult mai bine ? De ce nu le-am permite sa ajute oamenii aflati in suferinta ? Mai ales daca sunt administrate intr-un context controlat, in siguranta, sub supraveghere de specialitate …

I: Ati intampinat dificultati in munca dvs. ?

PH:  Am avut parte de o multime de reactii, insa mare parte din colegii de la universitate mi-au sustinut ideile. Unii au fost sceptici dar ii intelegeam. Si eu am fost sceptic la un moment dat. Pot intelege ca multi considera legislatia in vigoare ca avand un solid temei stiintific. Insa cei mai multi dintre colegii mei sunt deschisi catre argumente, catre rezultatele noilor studii care apar. Ca si cercetatori, am fost antrenati sa fim sceptici. E firesc. Insa am fost obisnuiti sa fim si deschisi catre idei noi, sa cercetam in directia in care ne duc rezultatele. Iar in cazul de fata, directia este clara.  M-am obisnuit cu tot felul de reactii si realizez ca drumul e inca lung. Insa pentru cei mai multi dintre cei ce sustin aceste cercetari, este o munca din placere, pe care o vor continua indiferent de obstacolele intalnite.

I:  Credeti ca cercetarile psihedelice vor primi vreodata sprijin financiar de la nivel guvernamental?

PH: Cred cu tarie ca toate aceste date nu vor putea fi ignorate multa vreme. Stiinta este un proces cumulativ iar daca de fiecare data studiile vor aduce aceleasi raspunsuri care sa demonstreze acelasi lucru, acest fapt va atarna greu in balanta. Spre exemplu, unul din colegii mei a realizat un studiu cu psilocibina pentru fumatori. Rata de renuntare la fumat a fost de 80%. Asta este fantastic !  Nu am mai auzit de vreo metoda sau terapie care sa aiba asemenea randament. Cred ca, pe viitor, sansele sa primim suport vor fi din ce in ce mai mari.

I:  Ne puteti spune mai multe despre studiul publicat de curand despre legatura intre psihedelice si reducerea stresului psihologic si a tentativelor de sinucidere ?

PH:    Pe scurt, ideea de baza este ca psihedelicele pot produce experiente de tip mistic ca pot avea un efect profund transformativ. Le poti folosi o singura data si poti experimenta ceea ce psihologul meu favorit, William Miller, numeste “ transformare cuantica”. In acest mod se produc transformari rapide si permanente ale starii de sanatate mintala.

I:  Sa intelegem ca psihedelicele au aceasta proprietate specifica spre deosebire de celelalte tipuri de substante ? Nu exista altceva care sa aibe acest efect profund transformativ asupra oamenilor ?

PH:  Din cate stiu, acest lucru este adevarat. Este o caracteristica specifica psihedelicelor de a produce acest fel de experiente. Exista si alte exemple de modalitati prin care se pot experimenta trairi de tip mistic descrise de anumite grupari religioase de pe mapamond. Nu comentez aspectele metafizice din spatele acestora insa stiu ca oamenii ajung la acest tip de experiente profund transformative pe cale naturala, prin diferite tehnici organice. Noi insa studiem o clasa de compusi care aduc vindecare pentru multi pacienti aflati in suferinta. Din cele mai recente cercetari reiese ca, persoanele care le-au folosit si-au imbunatatit semnificativ starea de sanatate mintala, iar cei ce planuiau sau chiar au avut tentative de sinucidere, au renuntat la aceste porniri.

I: Se vehiculeaza ideea cum ca este o mare deosebire intre o experienta psihedelica sub indrumarea unui specialist, intr-un mediu controlat si sigur, si experienta de tip recreativ.  Exista mult mai multe sanse ca ceva sa nu mearga cum trebuie in a doilea caz ?

PH: Aceasta este intr-adevar o intrebare buna. A face cercetari cu aceste substante nu e o treaba usoara. Experientele desfasurate in laborator sunt fantastice si extrem de elegante, iar cu un cercetator precum Ronald Grifiths in rolul de ghid, oamenii pot beneficia de rezultate extraordinare.

In urma unui sondaj la care au participat 200.000 oameni, am aflat ca cei mai multi care experimenteaza starile psihedelice o fac intr-un cadru natural, in padure, langa lac spre exemplu. Rare sunt cazurile in care s-au raportat probleme  insa din punctul meu de vedere, beneficiul este clar superior in cazul experientelor ghidate in laborator.

I:  Aveti in plan continuarea cercetarilor clinice ?

PH:  Sigur ca da !  Si sunt extrem de incantat sa va spun ca vom incepe un proiect de cercetare a eficientei terapiilor cu psilocibina in cazul dependentilor de cocaina. Suntem inca in etapa recrutarii subiectilor in acest moment.

I: Vreti sa ne impartasiti cateva ganduri generale cu privire la terapiile psihedelice ca si arie de cercetare ?

PH:  Cred ca e important ca lumea sa afle despre obiectivele noastre. E important sa se stie despre beneficiile acestor medicamente.  Nu este nimic controversat in munca noastra. Suntem cercetatori clinici care isi doresc ca interventiile lor sa fie mai eficiente. Vrem sa vedem o atenuare a suferintei umane iar rezultatele studiilor arata ca aceste substante pot fi extrem de eficiente in acest sens. Este foarte simplu. Ne vom continua munca in aceasta directie care poate face o diferenta semnificativa in cazurile in care pacientii au de indurat durerea fizica si emotionala. Mi-as dori ca toti sa incerce sa inteleaga si sa sustina eforturile noastre. Incercam sa facem lumea un loc mai bun.