Vipassana – meditaţia fără obiect

O cale rapidă către starea de samadhi

Vipassana este o tehnică simplă de meditaţie, foarte celebră, practicată în special în budism şi în şcoala Zen. Practica meditaţiei Vipassana conduce gradat fiinţa umană către starea de perfectă egalitate şi seninătate interioară, prin revelarea, trezirea şi amplificarea conştiinţei noastre superioare. Această formă simplă de meditaţie poate fi abordată cu succes de orice fiinţă umană care şi-a purificat în mare măsură corpul de toxine şi mintea de atitudinile mentale negative, precum şi de diferitele sale complexe şi tensiuni.

Nu implică nici un fel de efort

Vipassana propune încă de la început o abordare diferită de tehnicile obişnuite de   meditaţie, practicarea ei cu succes necesitând din partea noastră să ne putem detaşa cu   uşurinţă de ego-ul, mentalul şi subiectivitatea noastră, de atracţii ca şi de repulsii, de   dorinţe şi de temeri. Vipassana se deosebeşte de tehnicile obişnuite prin aceea că nu are   nici subiect şi nici obiect şi nu implică din partea noastră nici  un fel de efort de   concentrare sau focalizare. În acest caz, chiar şi noţiunea de „cel care meditează” dispare,   pentru că acum ceea ce este în afară este la fel cu ceea ce este înăuntru, iar ceea ce este   înăuntru este identic cu ceea ce este în afară. Conştiinţa noastră este spontan unificată (non-duală), deoarece atunci ea nu mai are nici un conţinut anume, ci ajunge să reflecte pur şi simplu realitatea obiectivă, întocmai ca o oglindă perfectă. Atunci nu mai există tendinţa de a cere sau de a căuta, nici nu se mai manifestă imboldul de a anticipa sau de a ne aminti, compara, dori. Atunci dispare chiar dorinţa de a atinge o experienţă transcendentă. Această ultimă dorinţă (de a atinge starea de iluminare) dispărând şi ea, ne vom afla atunci într-o stare de totală detaşare, în care fulgerător ego-ul a dispărut şi din acea clipă putem trăi plenar şi extatic experienţa lui aici şi acum (lumea obiectivă). În această stare de totală detaşare, starea iluminatoare de conştiinţă cosmică extatică (samadhi) va apărea spontan şi fără efort. Vipassana este astfel un mod de pătrundere intuitivă în natura ultimă a realităţii.

Tehnica propriu-zisă

Ne aşezăm într-o postură de meditaţie (Padmasana, Vajrasana, Sukhasana) sau pe un scaun, urmărind să menţinem, pe toată durata tehnicii, coloana vertebrală perfect dreaptă. Închidem ochii. Timp de aproximativ 30-40 de minute ne vom plasa în ipostaza unui martor lucid şi cât mai detaşat care observă tot ceea ce se petrece în mintea noastră. Vom urmări fără încetare, într-o linişte interioară cât mai deplină şi mai profundă, toate fluctuaţiile şi schimbările neîncetate care apar, clipă de clipă, în sfera lăuntrică a gândurilor şi emoţiilor noastre, fără să facem absolut nici o apreciere sau modificare a lor. Dacă afluxul sau agitaţia mentală şi emoţională care apare devine deranjantă, putem să trecem gradat la observarea (de asemenea cât mai detaşată şi neutră, fără să intervenim deloc asupra ei) respiraţiei, conştientizându-i ritmul firesc. Vom fi atenţi doar la alternanţa naturală a inspirului şi a expirului, fără a face nici un fel de verbalizări sau aprecieri mentale.

Amplifică profunzimea şi intensitatea trăirilor

Gradat, în timpul realizării meditaţiei Vipassana vor apărea spontan tot mai multe momente de linişte beatifică, de extraordinară transparenţă interioară ori de vid beatific mental. Treptat, această stare excepţională ne va deveni proprie şi naturală şi o vom putea în cele din urmă trăi în permanenţă, chiar şi în afara practicii, în existenţa noastră de zi cu zi. Astfel vom realiza ca şi până acum aceleaşi acţiuni, însă, în profunzimile fiinţei noastre vom avea revelaţia că, de fapt, trăim la un nivel mult mai profund şi mai elevat, transformându-ne extraordinar de mult fiinţa. Această tehnică simplă în aparenţă ne va permite să fim şi să rămânem stăpânii vieţii noastre şi totodată mesagerii plini de dragoste şi dăruire ai vieţii şi conştiinţei divine.

După 3 zile de meditaţie, forţa şi eficienţa grupului sunt colosale

În şcolile budiste se recomandă realizarea meditaţiei Vipassana de către un grup de practicanţi care se află în aceeaşi încăpere, timp de maxim trei zile consecutiv (cu pauze strict necesare pentru masă, somn şi necesităţi fiziologice). Ei practică simultan mauna (nu vorbesc între ei absolut deloc), nu scriu, nu citesc, nu se privesc unii pe ceilalţi şi chiar nu se ating deloc între ei. Camera de meditaţie este special consacrată acestui scop, iar această experienţă spirituală are loc astfel într-un climat, menţinut neîntrerupt, de dragoste, transfigurare divină şi respect reciproc. În acest spaţiu consacrat, fiecare dintre participanţi este foarte mult ajutat să devină martorul detaşat al propriei sale lumi interioare, pentru a ajunge astfel să se reîntâlnească în profunzimile esenţiale ale fiinţei sale cu el însuşi.

Mai ales în prima zi a acestei minunate experienţe, mentalul este foarte agitat şi reacţionează uneori foarte violent la tăcerea deplină care îi este impusă. El se simte atunci abandonat şi tocmai de aceea nu acceptă ideea de non-acţiune. Cu toate acestea, gradat, la capătul celor trei zile, toţi participanţii se vor întoarce la viaţa lor obişnuită, cu un sentiment cert de regenerare spirituală şi se vor simţi îmbogăţiţi cu o viziune mult mai profundă şi mai lucidă asupra mecanismelor lor lăuntrice, până atunci inconştiente. Frumuseţea şi starea predominantă de spirit a unui asemenea grup, având în comun în special aspiraţia spirituală, este greu de descris în cuvinte. De-a lungul acestei perioade de practică intensă în grup a meditaţiei, o energie din ce în ce mai puternică, ce este amplificată datorită rezonanţei colective, începe să circule printre participanţi şi adesea se manifestă ca un extraordinar liant spiritual. Tăcerea (mauna), care este vectorul acestei energii, permite fiecăruia să aibă acces la actul de sublimă iubire divină care este starea de a fi propriul tău martor (sau, cu alte cuvinte, a fi conştiinţa conştiinţei). Ea face atunci cu putinţă iubirea şi acceptarea totală de sine. Tăcerea (mauna) şi aspiraţia spirituală comună generează împreună forţa şi eficienţa cu totul extraordinare ale unui asemenea grup.

articol preluat din Revista Yoga Magazin nr. 28